Scrisorile au o valoare deosebită în relațiile lui Ieronim și Cezara din opera eminesciană “Cezara”. Acestea reprezintă un mijloc de comunicare esențial între cei doi protagoniști, care se află în situații și locuri diferite.

În primul rând, scrisorile le permit lui Ieronim și Cezara să-și exprime sentimentele și gândurile într-un mod mai profund și mai sincer decât ar putea face într-o conversație directă. Prin intermediul scrisorilor, personajele își pot dezvălui emoțiile și trăirile interioare, fără a fi influențate de prezența fizică a celuilalt sau de constrângerile sociale. Astfel, scrisorile devin un spațiu intim în care cei doi își pot exprima dragostea, dorul și suferința.

În al doilea rând, scrisorile reprezintă o modalitate de a menține legătura între Ieronim și Cezara, în ciuda distanței și a obstacolelor care îi separă. Cei doi se află în locuri diferite - Ieronim într-un castel, iar Cezara într-o mănăstire - și nu au posibilitatea de a se întâlni în mod regulat. Prin intermediul scrisorilor, ei își pot transmite mesaje și informații importante, pot împărtăși experiențele lor și pot păstra vie flacăra iubirii lor.

În plus, scrisorile au o valoare simbolică în opera “Cezara”. Ele reprezintă o punte între trecut și prezent, între lumea reală și cea imaginară. Scrisorile lui Ieronim către Cezara sunt pline de amintiri și evocări ale trecutului lor comun, iar scrisorile Cezarei către Ieronim sunt pline de visuri și speranțe pentru viitor. Astfel, scrisorile devin un simbol al legăturii lor emoționale și al dorinței lor de a se reîntâlni și de a-și împlini iubirea.

În concluzie, scrisorile au o valoare deosebită în relațiile lui Ieronim și Cezara din opera eminesciană “Cezara”. Ele le permit să-și exprime sentimentele și gândurile într-un mod sincer și profund, să mențină legătura în ciuda distanței și să păstreze vie flacăra iubirii lor. Scrisorile devin astfel un simbol al legăturii lor emoționale și al dorinței lor de a se reîntâlni și de a-și împlini iubirea.