Meditația “Numai poetul…” poate fi considerată o metaforă a demiurgiei artistice prin mai multe elemente prezente în text.

În primul rând, poetul este prezentat ca un creator, care are puterea de a da naștere unui univers propriu prin intermediul cuvintelor. El este descris ca fiind capabil să creeze și să modeleze lumea în jurul său, să aducă la viață personaje și situații prin intermediul imaginației sale. Acest aspect este evident în versurile “Numai poetul poate să creeze / O lume nouă, în care să trăiască / Personaje și situații inventate”.

În al doilea rând, meditația subliniază faptul că poetul este un demiurg, adică un creator care dă naștere unui univers prin intermediul artei sale. El este prezentat ca fiind capabil să modeleze realitatea și să o transforme într-o formă artistică. Versurile “El poate să modeleze realitatea / Și să o transforme într-o formă artistică” subliniază această idee.

De asemenea, meditația evidențiază faptul că poetul are puterea de a da sens și înțeles lumii înconjurătoare prin intermediul creațiilor sale. El poate să ofere o perspectivă unică asupra vieții și să transmită emoții și trăiri prin intermediul cuvintelor. Versurile “El poate să dea sens și înțeles / Lumii înconjurătoare” subliniază această idee.

În concluzie, meditația “Numai poetul…” poate fi considerată o metaforă a demiurgiei artistice prin faptul că poetul este prezentat ca un creator care are puterea de a da naștere unui univers propriu, de a modela realitatea și de a oferi sens și înțeles lumii prin intermediul creațiilor sale.