Literatura română s-a dezvoltat într-un context cultural specific, în care folclorul a jucat un rol esențial în formarea și evoluția sa. Această afirmație sugerează că, în timp ce alte literaturi au fost influențate de modelele clasice și renascentiste, literatura română și-a găsit sursa de inspirație în bogăția și diversitatea folclorului.

Unul dintre exemplele care susțin această afirmație este opera “Miorița”. Această baladă populară românească, transmisă din generație în generație, reprezintă unul dintre cele mai cunoscute și apreciate texte literare românești. Prin intermediul acestei opere, literatura română a reușit să își găsească vocea proprie, inspirată din miturile și tradițiile populare. “Miorița” este un exemplu elocvent al modului în care folclorul a influențat și a modelat literatura română, oferindu-i o identitate distinctă.

Un alt exemplu important este opera “Enigma Otiliei” de George Călinescu. Această carte este considerată una dintre cele mai reprezentative opere ale literaturii române, iar în ea se regăsesc numeroase elemente specifice folclorului românesc. Personajele, acțiunea și atmosfera romanului sunt puternic influențate de tradițiile și obiceiurile românești, oferind cititorului o imagine autentică a societății românești din acea perioadă.

Un alt exemplu relevant este opera “Moromeții” de Marin Preda. Această carte, considerată unul dintre cele mai importante romane românești, explorează viața și lupta țăranilor români în perioada interbelică. Romanul este puternic ancorat în realitatea socială și culturală a României, iar folclorul este prezent în mod subtil, dar semnificativ, în descrierea tradițiilor și mentalităților țărănești.

Aceste trei opere reprezintă doar câteva exemple care ilustrează modul în care literatura română s-a dezvoltat pe fundalul generos al folclorului. Ele demonstrează că literatura română și-a găsit inspirația în miturile, tradițiile și obiceiurile populare, oferind astfel o perspectivă autentică asupra culturii și identității românești. Prin urmare, putem concluziona că folclorul a avut un impact semnificativ asupra literaturii române, contribuind la formarea și evoluția sa.