1. “Ion” de Liviu Rebreanu - În această lucrare, autorul folosește procedeul artistic al imaginii obiectelor vorbitoare pentru a sublinia trăsăturile personajelor și a le dezvălui gândurile și emoțiile. De exemplu, într-o scenă din roman, obiectele din camera lui Ion devin personaje în sine: “Pe masa de scris, într-un colț, erau așezate într-o ordine regulată câteva cărți, un caiet, un stilou, o cutie de chibrituri și un ceas de buzunar. Toate aceste obiecte, într-o tăcere misterioasă, păreau să aștepte ceva, să aibă o înțelegere între ele, să se sfătuiască și să hotărască ceva important.”

2. “Enigma Otiliei” de George Călinescu - În această lucrare, autorul utilizează imaginea obiectelor vorbitoare pentru a evidenția ipocrizia și superficialitatea societății burgheze din perioada interbelică. De exemplu, într-o scenă din roman, obiectele din casa lui Felix devin martori ai intrigilor și manipulărilor din familie: “În salon, lângă pian, se afla un dulap cu oglinzi, în care se reflectau toate mișcările din cameră. Dulapul părea să fie un martor tăcut al tuturor întâmplărilor și al tuturor gândurilor care se petreceau în acea casă.”

Aceste citate ilustrează modul în care autorii folosesc obiectele vorbitoare pentru a crea o atmosferă și a transmite mesaje subtile despre personaje și societate.