Mihai Eminescu, unul dintre cei mai importanți poeți români, a avut un crez artistic puternic, reflectat în operele sale, precum “Dintre sute de catarge”, “Cărțile” și “Numai poetul…”. În aceste poezii, Eminescu explorează teme precum iubirea, natura, trecerea timpului și rolul poetului în societate.

În “Dintre sute de catarge”, Eminescu exprimă ideea că adevărul și frumusețea se găsesc în natură, în peisajele și fenomenele sale. El consideră că poetul este cel care poate descoperi și transmite aceste adevăruri și frumuseți, fiind un intermediar între lumea naturală și cea umană.

În “Cărțile”, Eminescu subliniază importanța lecturii și a cunoașterii în dezvoltarea intelectuală și spirituală a individului. El consideră că prin lectură, omul poate accesa cunoașterea și poate înțelege mai bine lumea înconjurătoare. Cărțile devin astfel un mijloc prin care adevărul poate fi descoperit și transmis.

În “Numai poetul…”, Eminescu pune accentul pe rolul poetului în societate. El consideră că poetul este cel care poate exprima adevărul într-un mod unic și profund. Prin intermediul poeziei, poetul poate transmite emoții și trăiri profunde, poate crea imagini și metafore care să reflecte adevărul și frumusețea lumii.

Astfel, în răspunsul la întrebarea retorică “Unde vei găsi cuvântul / Ce exprimă adevărul?”, Eminescu sugerează că cuvântul care exprimă adevărul poate fi găsit în natură, în cărți și în poezie. El consideră că poetul este cel care poate descoperi și transmite acest adevăr prin intermediul cuvântului său creativ și expresiv.

În concluzie, crezul artistic al lui Mihai Eminescu se bazează pe ideea că adevărul și frumusețea se găsesc în natură și pot fi exprimate prin intermediul cuvântului poetic. Poetul are rolul de a descoperi și transmite aceste adevăruri și frumuseți, contribuind astfel la dezvoltarea intelectuală și spirituală a individului și la înțelegerea mai profundă a lumii înconjurătoare.